O viata aproape obisnuita: Nuvele si schite (Romanian Edition)

AN ALMOST NORMAL LIFE

This book is in Romanian. It contains short stories that reflect an extraordinary life under the self-ironizing title „an almost normal life”.

Titlul c?r?ii este ironic: via?a din care se inspir? autoarea (propria via??, desigur) nu este în niciun caz o via?? obi?nuit?. De aceea ironia din titlu o în?elegem când termin?m cartea de citit. Via?a unei femei care devine de mic? orfan? de tat?, tr?ie?te într-o familie care pierde toate posesiunile (luate cu japca de statul comunist) ?i poart? stigmatul de “du?man al poporului”; via?a unei persoane a c?rei familie este de asemenea nevoit? s? accepte în cas? locatari care îi fac traiul extrem de amar; care emigreaz? în str?in?tate, unde are de luptat împotriva ?ovinismului ?i trebuie s? ia totul de la cap?t; aceast? via?? numai obi?nuit? sau “aproape obi?nuit?” nu poate fi! Este o via?? ie?it? din comun, din relatarea c?reia avem cu to?ii de înv??at.

PREFA??

„Î?i scrii memoriile înainte de a uita totul…”
…a zis o scriitoare francez?

Când îmi scriu amintirile, m? deta?ez de personajul care sunt ast?zi. Trist ?i singuratic, ?i a?ezându-m? în fa?a unei coli de hârtie, intru în labirintul foarte întortocheat al memoriei, al acestei memorii afective care dispare ultima.
Redevin copilul care se juca prin gr?dini cu Iordache m?g?ru?ul meu, reiau ?coala primar? din satul Piscu, o rev?d pe mama tân?r?, pe tata, idolul meu, pe Dan copil, fratele meu. Rev?d adolescen?a, liceul, facultatea, pe ?imi, via?a mea, pe ?imi, cu perioadele noastre de fericire înghi?ite de atâtea necazuri.
Rev?d pe to?i cei dragi. Virgil, care mi-a marcat copil?ria, caii, câinii ?i evenimentele diferite petrecute în acelea?i locuri. Gândurile mele navigheaz? între „cursa Nicore?ti–Tecuci”, apoi Bucure?ti, Liceul Ortodox – Fredy – Facultatea de medicin?, comunismul care m-a marcat pe via??, ca s? ajung prin coridoarele memoriei în Fran?a. Calvarul Facult??ii reluate ?i momentele de fericire, de bucurii, cu ?imi ?i Dani.
Încerc s? prelungesc cât mai mult acest pasaj în trecut, r?mânând cât mai aproape de aceast? fiin?? – care am fost – cu un suflet mare, poate prea mare. Care a f?cut mai mult «ce trebuia» decât ce ar fi trebuit.
Amintirile din Fran?a, unde am petrecut jum?tate din via?a mea, sunt mai pu?in intense. R?d?cinile mele sunt în copil?rie. Evocarea acestui trecut îndep?rtat e terapia mea. Via?a mea s-a oprit în 2007, dup? aceast? dat? n-a? mai avea nimic de zis. „Scrisul este o metod? de a-?i amâna sfâr?itul”, a zis Yves Simon, autor francez.
Nu sunt o scriitoare ?i n-am aceast? preten?ie – sunt o naratoare a unei vie?i banale ?i totu?i diferit? de a multora. N-am f?cut fapte eroice, dar am f?cut fapte bune. Recunoscute sau nerecunoscute.
Tot ce am scris e pentru mine, eu, care mi-am permis s? cutreier str?fundurile memoriei mele.
Dac? vor mai fi citite de cineva aceste rânduri, îmi va face pl?cere.
I. Kornbaum