In cateva din lucrarile sale, Charles-André Gilis explica ce trebuie sa intelegem prin formularea: "noua religie (aparuta spre finele ciclului uman actual, Islamul) abroga vechile traditii fara a le invalida, fara a le nega", mai mult, constituie pecetea si sinteza acestora : deoarece fiecare traditie este o circumstantiere a Traditiei Primordiale si deoarece succesiunea acestora tine de "scenariul divin", niciuna nu este o aparitie noua, ci numai o manifestare "oportuna, acordata unui moment propice din istoria umana", prin care Dumnezeu "reconfigureaza adevarurile dintotdeauna"- aspecte circumstantiate ale Adevarului etern - in scopul ordonarii corespunzatoare a manifestarii universale. Teodoru Ghiondea