Naufragiul (Romanian Edition)

Momente de cumpana Natalia intr? în apartament ?i închise ferestrele. Dup? aceasta, se arunc? pe canapea ?i izbucni în hohote de plâns. Sentimentele reprimate se rev?rsau în cascade ?i ea le l?sa s? curg?. Era sigur? c?, în acel loc, n-o auzea nimeni. î?i putea jeli dragostea r?nit? cât voia. P?rin?ii nu puteau veni acas? mai devreme de ora 18.00 ?i era numai 11.00. Avea tot timpul s? lase sufletul în voia lui. Dac? era vorba de plâns, plâns s? fíe. Rásese destul alt? dat?. Nu v?zuse partea otr?vit? a darului pe care Dan i-l întinsese. Acum, o vedea ?i-o sim?ea pân? în adâncul fiin?ei sale. La un moment dat, telefonul mobil piui de câteva ori. Putea fi unul din p?rin?i. Fata îl lu? ?i studie num?rul. Era Dan. Nu-i r?spunse. Puse telefonul lâng? ea ?i l?s? pârâia?ele de lacrimi s?-i br?zdeze obrazul în continuare. începuse s? gândeasc?. Atâtea visuri stinse în muguri... Cu ce am gre?it eu, Doamne? î?i aminti c? Vanda îi spusese c? Dumnezeu nu era interesat de fetele vinovate ?i se opri. Se întreb? din nou: Dac? Dumnezeu exist?, cum de am ajuns în starea asta? Eu eram o fat? foarte cuminte. Nimeni nu-i r?spunse.