Omul care n-a ras (Romanian Edition)

Unele conceptii mistice sustin ca handicapurile psihice si fiziologice sunt pedepse divine. In realitate, aceste necazuri sunt prduse de inapoierea din anumite stiinte cum sunt genetica, biologia, medicina, psihologia si parapsihologia. Din fericire, in fiecare zi, stiintele amintite progreseaza si ofera leacuri din ce in ce mai sigure pentru afectiuni. Toti suntem datori cu simpatie si prietenie fata de acesti oameni, deoarece oricare dintr noi putea fi in locul unuia sau altuia dintre ei. Daca ii ajutam, unii dintre ei pot devenii adevarate genii in diverse stiinte si arte. Pavel Corut Fragment: Soarele se pregatea sa rasara de dupa culmea Adancatei. Deja, razele sale strapungeau norisorii de vara ca niste suliti. Satenii din Pulberea incepeau sa se trezeasca. Linistea diminetii era sparta de strigate ici si colo. Dinspre grajdulCAP-ului se auzeau mugetele vacilor. Cereau mulsul de dimineata. Pe strazi nu aparuse tipenie de om. Era inca devreme. Ana, se trezi gemand si iesi in curte. Gainile cotcodaceau in cotet. Le dadu drumul si le arunca un ciur de boabe de grau. Acestea prinsera sa ciuguleasca vesele. Cocosii se intreceau cu cantatul. Femeia lua o covatica de pe prispa si incepu sa culeaga in ea perele malaiete cazute in timpul noptii. Aveau un par mare, rotat, chiar in fata casei. Acolo il pomenise de cand se stia ea. Facea pere de vara mici, dar foarte gustoare.