Vindecare prin Cuvant: Jurnal Spiritual si Motivational (Ecouri din Sectiunea Timpului Intermediar Book 2) (Romansh Edition)

Moto: „Fă primul pas prin credință. Nu este necesar să vezi în întregime calea pe care mergi. Doar fă de fiecare dată doar un singur pas prin credință.” – Martin Luther King, Jr.

Am ajuns la o nouă lucrare dedicată „pășirii” prin credință și pot spune că scopul inițial a fost depășit cu mult dincolo de ceea ce m-aș fi putut aștepta. Inițial mă gândisem să alcătuiesc doar un „Jurnal de studiu”, dar nu după mult timp am înțeles că este nevoie de ceva mai mult decât doar de un jurnal, care să consemneze viața pe care o trăim. În fond, viața fiecăruia dintre noi se derulează mereu la timpul prezent și fie că ne place sau nu, în fiecare zi trebuie să pășim pe un drum care ne este într-o mare măsură necunoscut.
Dar cine ne poate ajuta pe acest drum al cunoașterii? Cine ne poate oferi îndrumări valoroase pentru viața pe care o trăim? De unde să aflăm ce anume ne va aduce ziua de astăzi? Toate aceste întrebări și multe altele în genul acesta ne asaltează zilnic solicitându-ne un răspuns. Nimeni nu este scutit de acest efort. Nimeni nu este cruțat de lupta vieții și de provocările pe care un mediu cel mai adesea ostil le lansează asupra noastră.
Cine poate spune că viața este simplă? Nimeni. Și cu toate acestea, trebuie să pășim în fiecare zi pe acest drum necunoscut, care o dată parcurs devine o parte din noi, iar în acest sens învățarea deprinderilor de bază pentru a păși prin credință devine o necesitate de prim ordin.
Prezenta lucrare se adresează tocmai acestei nevoi de învățare a mersului prin credință și continuând ceea ce am început în primul material, am adăugat alte patru categorii de deprinderi fundamentale în genul: optimismului și încrederii, respectului și imaginii de sine, așteptării lucrurilor bune ce ne vor fi oferite, precum și vegherii creștine. Unele dintre aceste subiecte s-ar putea să ne fie familiare, altele nu, însă oricum parcurgerea acestor rânduri va aduce pace, binecuvântare și cunoaștere.
Dacă ar fi un lucru asupra căruia aș insista cel mai mult, atunci acesta ar fi legat de nevoia noastră primordială de a cunoaște universul în mijlocul căruia trăim, însă în adevărata sa lumină și semnificație. În acest sens, pășirea prin credință se constituie ca un act de cunoaștere și de autocunoaștere, fiindcă pe măsură ce cunoaștem realitatea în mijlocul căreia trăim, ajungem să ne cunoaștem mai bine și pe noi înșine.
Iar reciproca este de asemenea valabilă. În măsura în care ajungem să ne cunoaștem tot mai mult, vom reuși să înțelegem progresiv tainele acestui mare Univers. Destinul uman este deosebit, fantastic aș putea spune, fiind mereu axat pe cunoaștere și autocunoaștere. Iar pe acest drum, Sfintele Scripturi ne sunt o călăuză sigură, care fără a se substitui realității, ne ajută să progresăm, atunci când le cercetăm în adevărata lor lumină.
Și chiar dacă nu vedem mereu calea pe care trebuie să mergem, avem totuși speranța că undeva și în cele din urmă sensul vieții pe care o trăim nu reprezintă altceva decât suma pașilor pe care i-am făcut de-a lungul tumultoasei istorii prin care am trecut pe planeta Pământ. Aici, în mijlocul celei mai complexe școli din univers, fiecare om învață alfabetul credinței de la prima până la ultima literă. Dar de îndată ce acest proces de educație cosmică se va finaliza, vom putea trece în Noua Eră despre care ne vorbește întreaga Biblie. Fie să ne întâlnim cu toții în acea lume nouă despre care metaforic Domnul Iisus Hristos spunea că se numește „Împărăția Cerurilor!”