Sursă: Wikipedia. Pagini: 24. Capitolele: Doctrină și filozofie religioasă, Ateism, Gnosticism, Bart D. Ehrman, Neoplatonism, Charles F. Haanel, Neville Goddard, Metempsihoză, Argumentul ontologic, Elena Blavatschi, Catarism, James Allen, Thomas Troward, Părinți apostolici, Wayne Dyer, Politeism, Procesul Scopes, Fideism, Adopțianism, Panteism, Pietism, Bogomilism, Teosofie, Marcion, Paulicianism, Demiurg, Docetism, Modalism, Tomism. Extras: Ateismul este negarea existenței lui Dumnezeu și a oricărei divinități. Ateismul respinge astfel credințele religioase în supranatural, viața de apoi, miracole etc., specifice teismului. Având în vedere etimologia greacă a cuvântului ateism, în care prefixul „a" înseamnă „fără" sau „nu" și „theos" înseamnă „zeu", este definit ca ateu cineva care nu crede în zei, fără a fi necesar să creadă că zeii nu există, implicit ateismul este absența credinței în zei. Se disting două modele de ateism: ateismul pozitiv (sau „tare") și ateismul negativ (sau „slab"). În timp ce un ateu pozitiv afirmă inexistența divinității, un ateu negativ nu face decât să nu afirme existența sa. Cele două modele sunt cel mai ușor de distins cu ajutorul următoarelor enunțuri: „Consider că nu există zei." (ateu pozitiv); „Nu consider că există zei." (ateu negativ). Dat fiind că lipsa divinității ar goli de sens religia, dar nu neapărat, existând religii care nu încorporează zei în cadrul lor, ateismul este deseori echivalat cu o respingere a religiei în general. Cuvântul grecesc αθεοι (atheoi), așa cum apare în Epistola lui Pavel către efeseni 2:12, într-un manuscris din secolul al III-lea. Este tradus ca: „ fără Dumnezeu" sau fără de Dumnezeu .Cuvintele din sfera ateismului au fost create mai întâi în limba franceză (sub formele athée, athéiste și athéisme) în secolul al XVI-lea și au intrat apoi și în celelalte limbi europene. Înainte de cuvintele franțuzești menționate, a existat în jurul anului 1534 și forma atheonism, probabil derivată din cuvântul it...