Teoria fericirii in asistenta sociala: De la managementul ingrijirii la managementul fericirii (Romanian Edition)

Decizia de a alege aceasta tema si de a scrie acest text, ca aplicatie a paradigmei mai sus creionate, am luat-o dupa ce am vizitat, mai multe zile consecutiv, o institutie rezidentiala pentru copii abandonati. Chiar daca am legaturi permanente cu aceste institutii, prin natura activitatii profesionale, contactul prelungit cu un numar mare de copii institutionalizati m-a afectat profund. L-a aproape toti copii cu care am discutat sau pe care i-am observat am intalnit o stare psihica dominanta: nefericirea. Mi-am zis: nu asa ar trebui sa stea lucrurile, copilaria trebuie asociata cu fericirea, indiferent de situatia economica sau sociala de moment, sau de circumstantele social-habituale in care este crescut copilul. Ceva nu este in regula! Ochii acestora reflectau tristete profunda, cronicizata, frazele rostite erau dominate de cuvinte vulgare, indicand nervozitate, indiferenta si lipsa de speranta. Nu a trecut foarte mult timp, aproximativ 4 – 5 luni, si in acea institutie m-am intors. Am observat o schimbare miraculoasa. Fetele copiilor radiau de fericire, erau dezinvolti si comunicativi. Am corelat imediat aceasta situatie cu schimbarea sefului de centru care s-a produs nu cu mult timp in urma. Am mai aflat ca pe langa unele imbunatatiri material-ambientale si administrative noul manager a introdus un set de reguli privind atitudinea si comportamentul personalului fata de copii si privind calitatea relatiilor interpersonale din organizatie. De asemenea am mai aflat ca s-a facut o selectie pe criterii psihologice a personalului in sensul ca lucratorilor mai „reci” le-au fost date sarcini, in limitele fisei postului, care sa limiteze contactul direct cu copiii. Coordonatorul centrului mi-a mai spus: „Si eu am observat o stare generala de tristete, vulgaritate si indiferenta. Copiii aveau performante scolare scazute, absenteism scolar ridicat precum si deviatii comportamentale ingrijoratoare. Efectul cel mai important l-a avut, am tras eu concluzia, un alt aspect. Coordonatoarea centrului nu putea vorbi despre asta, este vorba despre faptul ca are „un suflet mare”. Aceasta calitate este esentiala in domeniul asistentei sociala a copiilor. Daca o organizatie este compusa din oameni cu aceasta calitate, cu atat mai mult daca este coordonatorul acesteia este previzibil ca acolo relatiile interpersonale sa fie pozitive, climatul armonios iar membrii acesteia sa fie fericiti. Un astfel de conducator este generator de energie pozitiva si eficienta sociala. Legatura dintre fericire si sufletul persoanelor din organizatiile de asistenta sociala, precum si rolul managementului in aceasta relatie este de fapt tema acestei carti. Rezultatul s-a concretizat si intro Teorie a fericirii in asistenta sociala, care nu se substituie teoriilor deja consacrate (teoria atasamentului, ingrijirii etc) ci le completeaza si redimensioneaza, precum si o teorie a managementului fericirii in asistenta sociala, respectiv Managementul empatic-uman.