Mic tratat de gnoseologie

"Din postularea unei lumi exterioare decurg o serie de consecinte pentru teoria cunoasterii. Astfel, din moment ce se impune diferentierea intre constiinta care cunoaste si realitatea care trebuie sa fie cunoscuta existenta independent de noi, desigur ca existenta nu ca obiect de cunoastere, deoarece cunoasterea depinde de subiect cum a demonstrat cu claritate Imm. Kant, rezulta ca demersul cognitiv se coordoneaza intot-deauna dupa un principiu obiectiv. Cunostinta este ceva deosebit de realitatea de cunoscut si deosebit in acelasi timp de realitatea cunoscatoare. intrebarea referitoare la ce reprezinta cunostinta din realitate ridica problema limitelor cunoasterii. De la Imm. Kant incoace ramanand deschisa controversa cat anume pune subiectul si cat obiectul intr-o cunostinta. Apare, apoi, problematizarea valabilitatii cunoasterii, functie de intrebarea: Cum poate sa se comporte cunostinta fata de realitate? O cunostinta este valabila atunci cand putem spune despre ea ca este adevarata. Prin urmare, problema adevarului si falsului presupune neaparat supozitia unei lumi exterioare, si atunci adevarul si falsul inseamna pur si simplu corespondenta intre cunostinta si obiectul exterior ei, cum a sustinut Aristotel, teza care exprima, in fond, sensul de baza al adevarului." (Autorul)