O lume diferita, o lume la fel: Integrarea sociala a persoanelor cu dizabilitati locomotorii (Romanian Edition)

Volumul “O lume diferita, o lume la fel. Integrarea sociala a persoanelor cu dizabilitati locomotorii”, pornind de la dimensiunea stiintifica asupra problematicii dizabilitatii si valorificand teoriile sociologice de ultima ora, precum teoria retelelor sau modelele social si individual abordate in problematica dizabilitatii, scoate in evidenta o lume marcata de fenomene negativiste, o lume, care privita deseori prin ochii compasiunii si a milei, pare a fi inferioara “lumii majoritatii”. Propunem astfel abordarea unei paralele intre cultura populatiei majoritare si “cultura persoanelor cu dizabilitati”. Sunt reliefate aspecte care accentueaza promovarea incluziunii si a integrarii sociale a persoanelor cu dizabilitati locomotorii. Fiecare dintre noi trebuie sa retinem ca avem sau am putea avea, intr-un anumit moment al vietii, o dizabilitate, fapt care ne obliga sa reflectam asupra propriului comportament in prezenta persoanelor cu deficienta. Excluziunea sociala a grupurilor defavorizate reprezinta actualmente o problema intampinata in majoritatea societatilor moderne. Aceasta se manifesta sub diferite forme in societate, „ajutand” la imposibilitatea accesarii diferitelor sisteme de catre indivizi. Ne propunem sa analizam in aceasta lucrare excluziunea sociala a persoanelor cu dizabilitati locomotorii. Un accent deosebit este plasat pe resemnificarea conceptelor precum: egalitatea, participarea, implicarea, accesibilizarea, parteneriatul social, care insumate presupun realizarea procesului de integrare. Se face referire la un total de “actiuni” interdependente care, doar impreuna, pot asigura schimbarea sistemului social romanesc. Indiferent ca acceptam sau nu, schimbarea este acel proces de care are nevoie “lumea dizabilitatii” pentru a atinge treapta de egalitate. „Romania nu face exceptie nici de la afirmatia ca persoanele cu dizabilitati sunt excluse din viata comunitara, nici de la cea privind existenta exemplelor de buna practica privind acest domeniu.” (Raport „Nevoile personalor cu dizabilitati”, Brasov, 2003, p. 3). Conform studiilor de specialitate „a fi persoana cu handicap echivaleaza cu experienta izolarii, discriminarii, vulnerabilitatii si abuzurilor asupra identitatii si stimei de sine.”( Revista de Asistenta Sociala 4/2000, p.24). Acest fapt sustine cu atat mai mult necesitatea de a incerca sa transformam „lumea minoritatii” in „lumea egalitatii”, o lume la care se aspira in conditiile democratice pe care le traversam cu totii actualmente. „Handicapul reprezinta dezavantajul din perspectiva sociala care rezulta in urma unei deficiente sau incapacitati si care impiedica sau limiteaza implinirea de catre persoana afectata a cel putin unuia dintre rolurile normale in raport cu varsta, sexul, factorii sociali si culturali. Acest dezavantaj se contureaza prin raportare la altii sau prin raportare la valorile sociale existente.”(Manea, 2000:91). Handicapul, ca dezavantaj semnificativ pentru o parte dintre indivizii din societate, ii pozitioneaza, uneori, pe acestia in situatii dificile impuse pe de o parte de procesul de autoexcludere, si pe de alta parte de procese precum marginalizarea, discriminarea sau excluderea sociala. Excluziunea sociala poate fi analizata atat din perspectiva lipsei mijloacelor, cat si a imposibilitatii de a fi inclus, ca personaa, in diferite „retele” sociale, economice, politice si culturale, fenomen tratat de Preda Marian sub denumirea de „deficitul de participare”(2002:98). Lucrarea de fata analizeaza atat diferitele perspective teoretice ce definesc dizabilitatea, cat si greutatile cotidiene ce sunt intampinate de persoanele cu dizabilitati. Mai mult de atat incercam sa oferim cateva sugestii de schimbare a sistemului de referinta, sugestii adunate de-a lungul practicii in acest domeniu social.