Perspective semiologice asupra transmodernitatii (Romanian Edition)

Volumul de fata “Perspective semiologice asupra transmodernitatii” se constituie ca o incercare de a identifica radacinile unei paradigme culturale ce capata din ce in ce mai mult dinamism si anvergura: „paradigma holista” sau „paradigma transmoderna” (Codreanu, 2005). Etapa culturala in care aceasta paradigma se afirma plenar convenim sa o numim “transmodernitate”, iar viziunea ontologic-cognitiva si (pr)axiologica integratoare pe care aceasta se intemeiaza o vom asuma ca „transmodernism”. Cei doi termeni se presupun reciproc, primul constituindu-se ca forma / cadru pentru continutul / sens al celui de-al doilea. Transmodernitatea coexista in acest moment cu postmodernitatea si de aceea multi identifica cele doua paradigme, considerandu-le ca fiind o singura matrice culturala. Noi preferam sa sesizam ca distinctie intre cele doua modele o tendinta „centripeta” de focalizare in unitatea fundamentala a lumii pentru transmodernism, respectiv o tendinta “centrifuga”, deconstructiva, specifica postmodernitatii. Postmodernitatea o intelegem ca pe o revolutie a individului in fata Universului, in sensul afirmarii individualului si deconstructiei oricaror structuri, in timp ce transmodernitatea este o revenire la unitatea de intemeiere. Crizele societatii postmoderne, generate de consumism si post-industrialism sunt - pentru un reprezentant al paradigmei transmoderne - semne ale unei “cresteri fractalice” pe o alta orizontala, nici superioara si nici inferioara calitativ, semne ale unei altfel de modulari ale aceleiasi experiente fundamentale a Unului. Am pornit aceasta cercetare cu scopul de a identifica modelele culturale si patternurile cognitive care fac posibila deschiderea comprehensiva asupra paradigmei transmoderne. Ideea unei paralele intre mistica Orientului si fizica contemporana a apartinut lui Fritjof Capra, a carui carte - Tao Fizica - a constituit una din sursele de plecare ale tezei de fata. Argumentele acestuia cu privire la existenta unor perspective ale fizicii actuale care au fost intuite prin cunoastere mistica de catre inteleptii diverselor traditii orientale, este - pe cat de tentanta - pe atat de periculoasa. Tentatia se gaseste in maniera sincretica de abordare a celor doua paradigme, cea orientala si cea a fizicii moderne, maniera apropiata de transdisciplinaritate si interculturalitate. Intre trasaturile specifice gandirii transmoderne se include, in primul rand, perspectiva cercetarii transdisciplinare, in masura sa medieze intre doua paradigme epistemice opuse: cea rational-discursiva si cea intuitiv-extatica. Din aceasta perspectiva, in paginile lucrarii de fata ne-am exprimat acordul cu Capra cu privire la posibilitatea ca unii mistici sa fi ajuns la intuitii cosmogonice similare unor teorii cosmologice contemporane. Am prezentat ca exemple, in acest sens, paralela dintre modelul emanatiei fonematice, propus de Abhinavagupta, si modelul teoriei Big-Bang al originii Universului. Am dat, de asemenea, ca exemplu ideea Universurilor multiple din fizica actuala, pe care o putem identifica intuitiv cu mitul “Paradei furnicilor”, prezentat de Heinrich Zimmer. In acord cu Capra, am identificat in terifiantul dans al lui Siva permanenta agitatie a lumii atomilor, guvernati de legea entropiei. Am vazut, de asemenea, dualitatea corpuscul-unda ca fiind una de tip Yin -Yang, inseparabile in esenta. Am sustinut ca metoda hermeneutica a ambelor situatii semiotice, atat a celei din fizica cat si a celei din taoism, metoda antinomiei “transfigurate” propusa de Lucian Blaga.