Definind Europa noastra (Romanian Edition)

A vorbi si a scrie astazi despre Europa constituie o tendinta fireasca in actualul context „european” al Romaniei: specialistii care nu existau au fost inventati, iar discursul public despre Uniunea Europeana se doreste atractiv, responsabil si emis in cunostinta de cauza. Din pacate, nu este cazul de fiecare data. Voci publice prezentate drept reper se intrec in parerei si aprecieri la radio sau la tv, jurnalistii au si ei pozitia lor si ne prezinta, de fiecare data, o Europa pe care se presupune ca si noi, publicul larg, ca si ei, o intelegem pe de-a-ntregul intrucat parem sa o fi interiorizat-o. Europa ne apare, adesea, ca o entitate abstracta care ne monitorizeaza de undeva de departe si ne mai trage de urechi cand lucrurile nu merg cum ar trebui in justitie, de exemplu. Cu toate acestea, dupa mai mult de cinci ani de la 1 ianuarie 2007, avem senzatia ca si Europa s-a obisnuit ca la noi sa nu fie ca la ceilalti europeni. Si asta pentru ca la noi inca se confunda Bruxelles cu Strasbourg si, in plus, foarte mult timp s-a considerat ca pregateam o singura aderare – cea euro-atlantica, prezentata ca atare inca la inceput de 2002, in special in mass-media centrale. Desi pare de necrezut, aceasta carte nu isi propune sa raspunda la intrebarea Ce este Europa? – o intrebare la care evita raspunsul si responsabilii politici si ideologici cei mai de seama ai Uniunii Europene. Demersul ar fi aproape lipsit de sens. Nu isi propune nici sa aduca inca o contributie nenecesara la bibliografia europeana. Isi propune, insa, sa raspunda la intrebarea De ce Europa este perceputa ca fiind inca atat de departe? si face acest lucru cu ajutorul instrumentelor de analiza specifice stiintelor comunicarii. Iar acest demers, in integralitatea lui, arata ca Europa este departe pentru multe dintre cele 27 de natiuni care o compun, ceea ce accentuaza frustrarea pe care aceasta stare de fapt o poate produce asupra oricarui specialist: De ce nu simtim Europa aici unde vorbim despre ea?. Ar fi simplu sa dam vina pe responsabilii institutionali ai tarilor membre, dar, ca de fiecare data, adevarul este undeva la mijloc si nu cautarea de vinovati poate rezolva aceasta problema. Provocarea insa este cu mult mai complexa, iar lucrarea de fata, care se adreseaza deopotriva specialistilor in comunicare, studentilor si celor care nu doar sunt, dar se si considera cetateni europeni, va invita la deconstruirea imaginii Europei, in scopul de a identifica ce si cat se face in comunicare atat la Bruxelles, cat si in fiecare stat membru, pentru ca Europa sa fie in noi si langa noi. Si aceasta pentru ca a devenit destul de comod sa trecem frontierele nationale „cu buletinul”, de pilda, si, in acelasi timp, sa invinovatim Europa pentru ignoranta noastra. Desi sondajele din ultimii ani arata ca trei valori specifice UE sunt acceptate in mod consecvent de cetatenii europeni, si anume pacea, moneda Euro si piata unica, este inca greu de stabilit care este imaginea Europei in Europa si cate dintre realizarile efective ale UE sunt considerate la justa lor valoare de cetatenii acesteia. In paralel, experienta ultimilor zece ani, cel putin, arata ca a cauta un fundament cultural comun reprezinta o lupta fara iesire si fara de sfarsit la nivel de perceptie publica. Pornind de aici si de la decizia strategica de a fundamenta Europa, timp de jumatate de secol, pe criterii economice si politice, dar nu culturale, lucrarea de fata inventariaza si analizeaza toate propunerile strategice din domeniul comunicarii institutionale europene. Ulterior, avem in vedere cele doua dimensiuni esentiale ale promovarii Europei in Europa: PR cultural si PR stiintific, considerate aici directiile-cadru ale politicii emergente de comunicare pentru Europa. In acest context, veti regasi in paginile care urmeaza proiectul Europa Sociala, care transpare in fiecare initiativa si decizie institutionala a UE.